După mai bine de jumătate de secol de la ultimele aselenizări, omenirea se pregătește din nou să pășească pe Lună. De data aceasta, însă, misiunile nu vor mai fi scurte demonstrații de forță tehnologică, ci proiecte ample care urmăresc instalarea unor facilități semi-permanente, testarea de noi tehnologii și, poate, utilizarea directă a resurselor lunare, relatează UniverseToday.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Agențiile spațiale internaționale și companiile private își propun să transforme Luna într-un laborator deschis al științei și al explorării spațiale. Informațiile și experiența acumulate aici vor putea fi folosite ulterior pentru explorarea altor corpuri cerești, precum Marte.
Revenirea pe Lună implică nu doar visuri grandioase, ci și rezolvarea unor probleme concrete
Una dintre cele mai presante este reprezentată de praful lunar. Extrem de fin, abraziv și ușor de dislocat, acest praf poate fi propulsat cu forță de jeturile rachetelor în timpul aterizărilor și decolărilor.
Ridicarea lui în orbită ar putea afecta echipamentele și navele aflate în apropiere, în timp ce eroziunea cauzată la sol poate compromite siguranța instalațiilor. Cu traficul lunar în creștere, gestionarea acestui risc devine esențială pentru viitorul explorării selenare.
Pentru a decola de pe Lună este nevoie de rampe speciale
În acest context, o echipă de cercetători condusă de Tobias Lamping, de la Institutul de Tehnologie a Particulelor din Germania, lucrează la dezvoltarea unor platforme speciale pentru aselenizare.
Scopul este de a construi rampe care să reducă dislocarea prafului și să reziste presiunii uriașe generate de gazele de evacuare ale rachetelor. Este o provocare inginerească majoră, într-un mediu lipsit de atmosferă, unde fiecare interacțiune dintre tehnologie și sol capătă proporții amplificate.
Pentru a înțelege mai bine cum se comportă jetul de propulsie în contact cu suprafața lunară, echipa germană folosește un mix complex de experimente și simulări digitale. Sunt testate modele la scară reală, dar și interacțiuni la scară redusă între jeturi și regolith, stratul de praf și rocă ce acoperă suprafața Lunii.
În paralel, sunt dezvoltate simulări computerizate care urmăresc traiectoria fiecărei particule dislocate, în funcție de forțele exercitate de jeturile motoarelor.
O rampă de aselenizare eficientă este una dintre condițiile esențiale pentru colonizarea Lunii
Aceste cercetări avansate permit analiza detaliată a volumului de eroziune, a fluxurilor de particule și a variațiilor de temperatură pe diferite straturi ale rampei. Un element-cheie în proiect este posibilitatea utilizării resurselor locale, adică a regolitului lunar, pentru construirea acestor platforme.
Simulările folosesc metode de dinamică a fluidelor computaționale (CFD) combinate cu modele discrete ale comportamentului particulelor (DEM), permițând o predicție realistă a modului în care materialele locale ar reacționa în condiții reale de lansare sau aterizare.
Deși poate părea un detaliu tehnic, o rampă de aselenizare eficientă este una dintre condițiile esențiale pentru desfășurarea în siguranță a viitoarelor misiuni.
Fiecare aselenizare reușită fără ridicarea excesivă a prafului înseamnă un pas înainte către o prezență umană stabilă pe Lună. Într-o eră în care explorarea spațială revine în prim-plan, o simplă platformă construită inteligent ar putea deveni fundația următorului mare salt pentru omenire.
Ar fi bune niște corecții în text : „aterizarea” pe Lună se numește aselenizare – ca în ultimul paragraf.