Păduchii, puricii și teniile ne-au fost companioni neplăcuți de-a lungul întregii noastre istorii evolutive. Însă cel mai eficient parazit al epocii moderne nu suge sânge și nu are picioare. Este lucios, cu ecran de sticlă și conceput să creeze dependență. Gazda? Orice om de pe planetă care are semnal WiFi, afirmă doi cercetători de la Universitatea Națională Australiană (ANU), citați de TheConversation.
Urmărește cele mai noi producții video TechRider.ro
- articolul continuă mai jos -
Departe de a fi simple unelte utile, smartphone-urile parazitează timpul, atenția și informațiile noastre personale, toate în beneficiul companiilor de tehnologie și al advertiserilor lor.
Într-un nou articol publicat în Australasian Journal of Philosophy, autorii susțin că telefoanele inteligente reprezintă un risc social unic, care devine clar atunci când este privit prin lentila parazitismului evolutiv.
Ce este, de fapt, un parazit?
Biologii evoluționiști definesc parazitul ca fiind o specie care beneficiază de o relație strânsă cu o altă specie, gazda, în timp ce aceasta din urmă suportă un cost.
De exemplu, păduchii depind în întregime de oameni pentru a supraviețui. Se hrănesc exclusiv cu sânge uman, iar dacă sunt îndepărtați de pe scalp, supraviețuiesc doar pentru scurt timp, cu excepția cazului în care au norocul să ajungă pe altă persoană. În schimbul sângelui nostru, nu ne oferă nimic, doar mâncărimi enervante. Acesta este prețul.
La fel, deși smartphone-urile ne-au schimbat radical viața, de la orientarea în orașe până la gestionarea diabetului, și sunt astăzi indispensabile, mulți dintre noi am devenit prizonierii acestor dispozitive. Ne lăsăm absorbiți de ecrane, incapabili să ne deconectăm complet. Iar prețul îl plătim prin lipsa somnului, slăbirea relațiilor din viața reală și tulburări de dispoziție.
De la mutualism la parazitism
Nu toate relațiile strânse dintre specii sunt parazitare. Multe organisme care trăiesc în sau pe corpurile noastre sunt, de fapt, benefice.
Gândește-te la bacteriile din tubul digestiv. Acestea se hrănesc cu nutrienții din intestine și, în schimb, ne ajută la digestie și ne întăresc imunitatea. Este o relație de tip win-win, numită mutualism.
La început, relația dintre om și smartphone a fost tot un mutualism. Tehnologia ne-a ajutat să comunicăm, să ne orientăm, să accesăm rapid informații. Unii filosofi au văzut telefonul nu ca pe o unealtă externă, ci ca pe o extensie a minții umane, asemenea hărților sau carnetelor de notițe.
Dar, argumentează autorii, această relație s-a transformat între timp într-una parazitară. Iar o asemenea transformare este comună în natură, căci mutualiștii pot evolua în paraziți și invers.
Smartphone-ul ca parazit
Pe măsură ce telefoanele au devenit aproape imposibil de evitat, aplicațiile cele mai populare par să servească mai mult interesele companiilor care le produc și ale agenților de publicitate decât pe cele ale utilizatorilor.
Aceste aplicații sunt proiectate să ne manipuleze comportamentul. Să ne facă să derulăm, să dăm click, să reacționăm, ideal într-o stare constantă de iritare sau fascinație. Datele colectate despre comportamentul nostru sunt apoi folosite pentru a ne ține și mai mult captivi.
Telefonul tău „se interesează” de obiectivele tale de fitness sau de dorința de a petrece mai mult timp cu copiii tăi doar în măsura în care aceste informații îl ajută să-ți capteze mai bine atenția.
Așadar, merită să ne gândim la utilizatori și telefoanele lor ca la gazde și paraziți, cel puțin uneori.
Putem polița relația?
În natura marină,, peștii sanitari îndepărtează paraziții și pielea moartă de pe peștii mai mari, un exemplu clasic de mutualism. Însă uneori acești pești „trișează” și își mușcă gazdele, transformând relația în una parazitară. În astfel de cazuri, peștii-gazdă pot pedepsi curățătorii fugărindu-i sau refuzând să revină.
Acest comportament, numit polițare de către biologii evoluționiști, este esențial pentru menținerea echilibrului în relațiile mutualiste.
Putem noi, ca societate, să polițăm exploatarea la care ne supun telefoanele și să restabilim o relație echilibrată, benefică?
Evoluția arată că avem nevoie de două lucruri: capacitatea de a detecta exploatarea și puterea de a reacționa, de obicei, prin retragerea sprijinului oferit parazitului.
O luptă dificilă
În cazul smartphone-ului, detectarea exploatării nu e ușoară. Companiile tech nu-și fac publice algoritmii și metodele de captare a atenției. Iar chiar dacă devenim conștienți de natura abuzivă a aplicațiilor, reacția nu este simplă. Nu putem, pur și simplu, să mai lăsăm telefoanele din mână.
Mulți dintre noi au devenit dependenți de smartphone pentru sarcinile cotidiene. Ne delegăm memoria către aplicații, ne bazăm pe telefon pentru a fotografia evenimente sau a ține minte unde am parcat. Această dependență ne afectează memoria și cogniția.
Guvernele și companiile nu fac altceva decât să adâncească această relație, mutând tot mai multe servicii, bancare, administrative, exclusiv în aplicații mobile. Când ajungem să ne folosim telefonul ca să ne accesăm contul bancar sau asigurarea de sănătate, lupta e deja pierdută.
Ce putem face?
Cum putem reechilibra relația și transforma din nou smartphone-ul într-un partener util, nu într-un parazit?
Autorii susțin că voința individuală nu este suficientă. Fiecare dintre noi este depășit de uriașul avantaj informațional al companiilor tech, un veritabil „război rece” între gazdă și parazit.
Inițiative precum interzicerea accesului minorilor la rețelele sociale, deja în curs în Australia, sunt exemple de acțiuni colective care pot limita legal comportamentele abuzive ale acestor tehnologii. Pentru a câștiga acest război, vom avea nevoie și de restricții privind funcțiile care creează dependență și asupra colectării și vânzării datelor personale.
